Jocul copilariei

Jucariile si jocul copilariei reprezinta pasul spre dezvoltare emotionala si cognitiva a copilului, momentul în care îsi manifesta dorintele, îsi exprima emotiile, imita comportamente. Când este mic prietenii lui de joaca sunt jucariile, cand ajunge la gradinita plusurile sunt schimbate cu prieteni micuti, iar pe parcurs, cercul se mareste si începe sa prinda contur relatiile de prietenie. Dar pâna a ajunge aici, contactul cu jucariile este cel mai important si trebuie sa observati modul de comunicare, de relationare al copilului cu acestea. Daca le îngrijeste, daca le vorbeste pe un ton cald si blând, daca va imita comportamentul: sa le hraneasca, sa le schimbe, sa le adoarma, sa le spuna povesti, sa le plimbe, sau în caz contrar sa aiba o reactie agresiva asupra lor, sa le rupa, sa tipe la ele, sa le murdareasca cu creioanele si pixurile.  Aceste manifestari depind de relatiile familiare, de modul în care relationati în familie. Fetitele de obicei îsi imita mamele si când primesc o papusa sau o jucarie de plus tind sa o ia în brate si sa o legene pentru a adormi, apoi o schimba, îi gateste, îi spala hainutele, le calca, îi cânta, o plimba în carucior. Mamele vor ca micutele sa le semene si le cumpara jucarii în care se regasesc: o mama gospodina o sa achizitioneze o bucatarie de jucarie, masina de calcat, masina de spalat, aragaz, tacâmuri de plastic, o mama cocheta: parfumuri, accesorii, gentute, farduri, o mama învatatoare va cumpara carti, caiete, culori, pixuri, creioane.  De exemplu mie nu îmi placea sa ma joc cu papusi sau plusuri, le rupeam si le aruncam, îmi placea sa alerg, sa ma dau în leagan, sa sar coarda, sa ma joc cu mingea. La baieti este mult mai simplu pentru ca ei sunt pasionati de masinute, de diverse figurine care imita personajul favorit, iar mai nou sunt atrasi de jocurile pe play station si pe calculator. Jocurile dezvolta analiza, gândirea, comparatiile, creativitatea, comunicarea, iar copii vor simti placerea de a experimenta.